Nichita Stănescu

Avantajele, dezavantajele şi oportunităţile oferite de utilizarea blog în educaţie

Ce este un blog?  Denumirea lui provine din limba engleză, de la expresia web blog, care înseamnă jurnal web pe internet. Blog este o publicaţie web, ce conţine articole periodice cu actualizare continuă. Această actualizare constă în adăugiri de texte noi, asemenea unui jurnal de bord, tote informaţiile fiind afişate în ordine cronologică inversă ( cele mai proaspete apar imediat, sus, la vedere ). În ultma vreme, tot mai mult, blogurile sunt folosite în educaţie, dovadă în acest sens fiind cele peste 400 de mii de bloguri educaţionale care sunt activate pe site-ul http://edublogs.com/.

Profesorii folosesc acest gen de comunicare în scopul eficientizării activităţii didactice . Folosirea unui blog sporeşte gradul de interacţiune şi lărgeşte grupul social căruia i se poate adresa. Învăţarea nu mai este doar un proces de transfer de informaţii de la professor la elev, ci un proces de construire de cunoştinţe în timpul interacţiunii cu ceilalţi participanţi ai grupului la o anumită activitate educativă. Orice postare online îi responsabilizează pe elevi, desfăşurând o muncă de mai bună calitate. Se manifestă acel simţ al datoriei faţă de prietenii lor din aceeaşi clasă, care se bazează unul pe altul în a avea o contribuţie adecvată la pagina clasei, dar şi dorinţa de a nu se simţi stânjeniţi când colegii le vor vedea munca. Elevii înţeleg astfel ce înseamnă spiritual de echipă, asumarea responsabilităţii, comunicarea, regulile unui dialog constructiv, identificarea unei probleme şi găsirea metodelor de rezolvare.

Între dezavantaje am putea menţiona, în primul rând, faptul că blogul nu este un mijloc de comunicare faţă în faţă, ci unul la distanţă. Este necesară o instruire prealabilă a utilizatorilor, deoarece nu toţi sunt familiarizaţi cu toate instrumentele ce pot fi folosite pe blog. Stilurile de învăţare ale elevilor, rezistenţa la schimbare se pot număra şi ele printre dezavantaje.

Întrucât avantajele sunt mai multe decât dezavantajele, se poate spune că blogul se înscrie printre acele metode care conduc la mutarea accentului de pe acumularea de cunoştinţe pe formarea de competenţe necesare atingerii scopului învăţării. Nici blogul, nici alte mijloace IT nu pot înlocui contactul direct cu profesorul la clasă. De aceea  ele trebuie concepute ca o completare sau o extindere a formelor clasice de învăţare.

Fonetica. Tema pentru clasa a IX-a B. Termen 27 octombrie 2011

FONETICA

1.     În cuvintele ,,Gheorghe’’, ,,gherghef’’ există:

a)        două vocale şi două consoane; două vocale şi trei consoane;

b)       două vocale şi trei consoane; trei vocale şi trei consoane;

c)        două vocale şi două consoane; trei vocale şi trei consoane;

d)       două vocale şi trei consoane; duă vocale şi patru consoane.

2.        Numărul de litere şi de sunete din cuvântul ,,auxiliar’’ este:

a)        8 litere, 9 sunete;       c) 8 litere, 10 sunete;

b)       8 litere, 8 sunete;       d) 9 litere, 8 sunete.

3.        În cuvântul ,,ploaie’’ există:

         a) un diftong;      b) doi diftongi;       c) un hiat;    d) doi diftongi şi un hiat

4.        Cuvântul ,,geamgiii’’ are:

a)        trei vocale şi o semivocală;         c) două vocale şi două semivocale

b)       două vocale şi o semivocală        d) cinci vocale

5.        Precizează numărul diftongilor din versurile: ,,Se-aprind fantasmagoric caise şi

gutui/ Trandafirii lampioane şi lămpi de aur verde’’…( Ion Pillat)

 a) doi;         b) trei;       c) patru,       d) cinci.

6.        În cuvintele ,,viu’’, ,,seu’’, ,,ierni’’, ,,lui’’, semivocalele sunt în ordine:

a) u, u, i, i.       b) u, u, i, u.    c) i, e, i, u.   d) u, e, e, u.

7.        Identifică seria care conţine numai cuvinte în hiat.

a)        ciută, ceară, axă.                      c) geamie, chiuvetă, gheaţă;

b)       aer, zoologie, aeroport;           d)   chiabur, cheie, rochie.

8.        Există tot atâtea sunete câte litere în:

a) lieduri;   b)  eraţi;  c) geologie;   d) chiabur.

9.        În cuvântul ,,ciorile’’, litera ,,i’’ noteză: a) o vocală şi o vocală;

              b) o semivocală şi o vocală;  c) o vocală şi o semivocală;  d) un semn grafic şi o vocală

10.     Litera ,,i’’ redă trei sunete în cuvintele din seria:

a)        cină, tei, iarbă, din;             c) cui, ţapi, piatră, inel, pin

b)       cercei, iute, icoană, iubi;     d) piatră, tei, iarbă, din.

        11. Există un diftong descendent în:   a) seif;     b) moară;     c) iute;      d) ienicer.

        12. Litera ,,i’’ este  vocală în: a) lupi;    b) funcţionar;    c) ghiulea;    d) ierarh

        13. Conţine diftong ascendent cuvântu: a) aortă;  b) naţional;    c) tumoare;    d) haihui

        14.  În cuvintele prodigios, jgheab, fâşâială, miei, ionatan există:

            a) 2 diftongi, 1 hiat, 1 triftong;        b) 4 diftongi, 1 triftong,;

            c) 3 diftongi, 1 hiat, 1 triftong;        d) 1 diftong; 3 hiaturi; 1 triftong

         15. ,,U’’ este semivocală doar în seria: a) veneau, pauză, pui;  b) veneau, argintiu, pui

         c) veneau, argintu, piu;         d) pauză, argintiu, pui.

                                                                                                                                       

16. În cuvintele eu, el, ei, ele, eşti, este, eram, erai, eraţi, erau, litera e noteză:

       a) vocală;   b) semivocala e;   c)semivocala i;  c) diftongul ascendent  ie

17. În cuvintele aluni, meri, zăreşti, oricum, litera ,,i’’notează:

      a) vocală                                    c) i scurt asilabic

      b)semivocală                             d) literă ajutătoare fără valoare fonetică

18. Cuvântul care conţine patru sunete este: a)chem;  b)chel, c)ghem,  d)gheaţă.

19. În cuvintele continuu, perpetuu, ambiguu, reziduu,  uu  redau:

      a) vocale în hiat;    b) diftong;    c) vocală şi semivocală;    d) semivocală şi vocală

20. În cuvintele rozaceea, aleea, agreează, literele ee  redau:

       a) o vocală şi o semivocală;                      c) diftong

       b)  o semivocală şi o vocală                      d) vocale în hiat

21. Sunetul ,,i’’ are patru valori fonetice în seria:

      a) imn, iar, ciob, plopi;                              c) mină, ied, mai, ori

      b) intern, iarnă, cioară, bir;                        d) imn, ied, tai, oricare

22. Sunt corect accentuate toate cuvintele din seria:

       a) inculpa, regizor, inspector;           c) monitor, omogen, acuzat;

       b) fenomen, discipol, capitol;           d) ciocârlie, rebut, simbol

23. Avem dublete accentuale literare în:  a) patvagon/ patvagon;

      b) furie / furie;      c) suburbie/ suburbie;     d) austru/ austru.

24. Cuvântul aripă se accentuează: a) doar aripă;     b) doar aripă;

       c) aripă  şi aripă;      d) aripă şi aripă, în funcţie de sens

25. Cuvântul ,,trafic’’ se accentuează: a) doar trafic;    b)doar trafic;

       c) trafic şi trafic;     d) trafic şi trafic, în funcţie de sens.

26. Este corect despărţit în silabe primul cuvânt din seria: a) bei-za-dea / be-i-za-dea;

      b) fe-brua-ri-e / fe-bru-a-ri-e; c) o-bi-ect / o-biect; d) fix-i-ta-te / fi-xi-ta-te

27. Sunt corect despărţite în silabe ambele cuvinte din seria: a)tre-pi-ed/ tre-pied;

       b) mar-ti-ri-u / mar-ti-riu;  c) promp-ter/ prom-pter;   d) pen-ul-tim/ pe-nul-tim

28. Sunt corect despătţite în silabe toate cuvintele din seria:

      a) ast-ma-tic, ina-dec-vat, a-vi-on;   c) so-ia, au-di-ţi-e, pri-be-gi:

      b) ca-blu, iş-lic, arc-tic;      d) zme-oai-că, drep-tun-ghi, mu-zeu.

29. Sunt despărţite corect cuvintele din seria:

             a) gu-a-şă, glau-com, i-ne-gal, a-nor-ga-nic c) gua-şă,gla-u-com, in-e-gal, a-nor-ga-nic

             b) gua-şă, gla-u-com, in-e-gal, an-or-ga-nic  d) gua-şă, glau-com, in-e-gal, an-or-ga-nic

        30. Se dau cuvintele campionat, ananghie, erau, toaletă, lăcrimioară. Avem în total:

             a) 2 hiaturi, 2 diftongi, 1 triftong;    b) 3 hiaturi, 1 diftong, 1 triftong,  

             c) 2 hiaturi, 3 diftongi, 1 triftong;   d) 1 hiat, 4diftongi, 1 triftong.

Excursii în Moldova

   
Universitatea din Iaşi - Sala paşilor pierduţi

Iaşi. Palatul Culturii

Humuleşti. Bustul lui Ion Creangă

De ce abordări inter şi transdisciplinare?

     Interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea sunt răspunsuri la problemele globalizării şi ale intedependenţelor lumii contemporane, la specializarea excesivă a ştiinţelor provocată de progresul cunoaşterii umane. Un învăţământ interdisciplinar poate conferi elevilor posibilitatea de a dobândi o privire de ansamblu asupra vieţii şi universului, de a asimila mai temeinic valorile fundamentale şi de a distinge mai uşor scopurile de mijloace. Potrivit studiilor de specialitate, se poate vorbi de o interdisci- plinaritate a unor discipline mai apropiate, dar şi de o interdisciplinaritate a unor discipline mai înde- părtate, care realizează sinteze corelative, păstrându-şi însă specificitatea (de exemplu între istorie, literatură, geografie şi economie politică, între matematică şi chimie, între matematică şi biologie).Există şi o interdisciplinaritate tematică sau pe probleme mari, care restructurează într-o sinteză originală aportul fiecărei discipline sub aspectul conceptelor, principiilor şi metodologiilor ( precum cursul  despre OM propus de J. Bruner). Se poate vorbi şi de o interdisciplinaritate a metodelor, care are drept  numitor comun principii şi metode de investigaţie din diverse ştiinţe ( metoda expermentală, de exemplu) şi de interdisciplinaritatea bazată pe concepte comune, fundamentale mai multor discipline. Între domeniile privilegiate ale interdisciplinarităţii se situează şi lingvistica, avantajul fundamental fiind, ca şi în cazul altor domenii, acela de a favoriza transferul de cunoştinţe şi prin urmare de a rezolva noi probleme. Interdisciplinaritatea nu este singurul mod de realizare a unor conexiuni între dis- cipline, aceasta  aflându-se în relaţie de complementaritate cu transdisciplinaritatea, multidisciplinaritatea şi pluridisciplinaritatea (,,cele patru săgeţi ale unuia şi aceluiaşi arc: al cunoaşterii’’-B .Nicolescu )

            Perspectiva transdisciplinară nu mai e centrată pe discipline, ci le transcende, subordonându-le proceselor individuale de învăţare ale elevilor, intereselor şi caracteristicilor acestora. Se produce o  decompartimentare completă a obiectelor de studiu, structurarea instuirii făcându-se în jurul marilor probleme sau provocări ale lumii contemporane. Dezvoltarea personală integrală, succesul personal, social şi profesional al tinerilor devin scopurile supraordonate ale învăţării. Se urmăreşte, pe de o parte, înarmarea elevului cu metode şi tehnici de muncă intelectuală transferabile la situaţiile cu care acesta se confruntă ( transdisciplinaritatea instrumentală ), pe de altă parte menţinerea permanentă a unei strânse legături cu problemele de viaţă semnificative pentru cei care învaţă ( transdisciplinaritatea comportamentală ). Depăşind reducţionismul viziunii clasice, proiectul transdisciplinar are ambiţia de a construi o perspectivă unitară şi coerentă care să traverseze cunoaşterea  şi cultura. Trebuie evitat însă pericolul unor proiecte monolitice sau al unor sisteme închise.